In decursul vremii Manastirea Neamt a tinut faclia aprinsa a ortodoxiei atat in Tarile Romane cat si in intreg spatiu sud-est european.
Inca de la formarea acestui asezamant monahal, calugarii s-au indeletnicit cu arta scrisului si a mestesugului in „arta de frumos” specific in timpul respectiv numai vietii monahale. Mai tarziu, in timpul Sfantului Paisie apar traducerile, ca apoi in secolul al XIX-lea sa ia fiinta si tiparul in aceasta mare Lavra.
Pentru multe manastiri, Manastirea Neamt a fost un simbol de inspiratie dupa cum afirma atat de frumos Grigore Ilisei, numind-o „Manastirea Manastirilor”.
